Astm bronşic la copii, informații complete
Afecțiunea de astm bronșic la copii este destul de frecventă și este caracterizată prin inflamația și îngustarea căilor respiratorii, ceea ce duce la dificultăți de respirație. Această condiție poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții copiilor, influențând activitățile lor zilnice și performanța școlară. Prin urmare, pentru pârinți este esențial să întețeleagă cauzele ce pot duce la astm bronșic, dar și să cunoască simptomele și opțiunile de tratament pentru gestionarea eficientă a acestuia și pentru îmbunătățirea calității vieții celor mici.
Astm bronșic la copii – cauze
Factorii care pot declanșa astm bronșic la copii pot fi atât genetici, cât și de mediu. Identificarea și înțelegerea acestor cauze este esențială pentru gestionarea și prevenirea eficientă a afecțiunii. Iată care sunt principalele cauze care pot provoca această problemă:
- Predispoziția ereditară – copiii care au un istoric familial de astm, alergii sau alte boli atopice (cum ar fi eczemele) sunt mai predispuși să dezvolte astm bronșic.
- Alergeni comuni – expunerea la alergeni precum acarienii de praf, mucegaiul, părul de animale și polenul poate declanșa astm bronșic la copii.
- Iritanți – fumul de țigară, poluarea aerului, substanțele chimice din produse de curățenie și parfumurile puternice pot irita căile respiratorii ale copiilor, declanșând simptomele de astm bronșic.
- Infecții virale – infecțiile respiratorii, cum ar fi cele cauzate de virusul sincițial respirator (RSV) sau rinovirusuri, pot declanșa astmul la copii, în special la cei care sunt deja predispuși genetic.
- Poluarea aerului – expunerea la niveluri ridicate de poluare a aerului, în special în zonele urbane, poate contribui la dezvoltarea astmului la copii. Particulele fine și alți poluanți pot irita căile respiratorii și pot declanșa inflamația.
- Umiditatea și mucegaiul – mediile umede pot favoriza creșterea mucegaiului, care este un alergen cunoscut și poate declanșa crize de astm bronșic. Controlul umidității și prevenirea creșterii mucegaiului sunt esențiale pentru gestionarea acestei afecțiuni.
Astm bronșic la copii – simptome
Recunoașterea simptomelor de astm bronșic la copii este esențială pentru diagnosticarea și gestionarea eficientă a acestei afecțiuni. Simptomele pot varia în intensitate de la copil la copil și pot fi influențate de o varietate de factori declanșatori. Principalele simptome ale astmului bronșic la copii sunt următoarele:
- Tuse persistentă, uscată sau productivă, cu mucus.
- Respirație șuierătoare (wheezing) – acest sunet este produs de îngustarea căilor respiratorii.
- Dificultăți de respirație – copiii cu astm bronșic pot prezenta dificultăți de respirație, simțindu-se ca și cum nu ar putea respira suficient aer. Acest simptom poate fi agravat de activitatea fizică sau expunerea la alergeni.
- Senzație de apăsare în piept
- Oboseală și iritabilitate, în special dacă simptomele nocturne afectează calitatea somnului.
- Infecții respiratorii frecvente – copiii cu astm bronșic pot avea mai frecvent infecții respiratorii, care pot agrava simptomele specifice acestei condiții.
Astm bronșic la copii – diagnosticare
Diagnosticarea astmului bronșic la copii poate fi o provocare, deoarece simptomele pot varia și pot fi similare cu alte afecțiuni respiratorii. Medicul va începe examinarea prin ascultarea respirației copilului pentru a detecta sunetele caracteristice astmului, cum ar fi respirația șuierătoare (wheezing). Acesta va verifica, de asemenea, prezența altor semne de alergii sau infecții respiratorii.
Următorul pas în stabilirea diagnosticului de astm bronșic la copii îl reprezintă testul de spirometrie. Acesta este un test neinvaziv care măsoară volumul de aer pe care copilul îl poate expira forțat și viteza cu care poate face acest lucru. Acesta ajută la evaluarea funcției pulmonare și la identificarea obstrucției căilor respiratorii. În funcție de simptomele pe care le identifică, medicul poate recomanda și teste cutanate sau teste de sânge.
Testele cutanate implică aplicarea unor cantități mici de alergeni comuni pe pielea copilului, pentru a observa dacă apare o reacție alergică. Acestea ajută la identificarea alergenilor specifici care pot declanșa simptomele de astm. De asemenea, testele de sânge, cum ar fi testul RAST (RadioAllergoSorbent Test), ajută la măsurarea nivelul de anticorpi IgE specifici pentru alergeni.
În plus, o radiografie toracică poate ajuta la excluderea altor afecțiuni pulmonare sau structurale care ar putea provoca simptome similare cu cele ale astmului. Deși radiografia toracică nu este utilizată pentru a diagnostica direct astmul, poate fi utilă pentru a elimina alte cauze posibile ale simptomelor respiratorii. Pentru diagnosticul concret, medicul poate solicita și textul de oximetrie pentru a evalua severitatea unei crize de astm bronșic. De asemenea, monitorizarea peak low poate fi recomandată pentru a măsura viteza maximă cu care copilul poate expira aerul din plămâni. Acest test este util pentru monitorizarea zilnică a funcției pulmonare și pentru detectarea precoce a crizelor de astm bronșic.
Astm bronșic la copii – tratament
Tratamentul recomandat pentru astm bronșic la copii implică o combinație de medicamente pentru controlul pe termen lung, dar și medicamente pentru gestionarea crizelor acute. Scopul tratamentului este de a controla simptomele, de a preveni exacerbările și de a menține o calitate a vieții cât mai bună pentru copil.
Corticosteroizii inhalatori reprezintă unul dintre medicamentele recomandate pentru această afecțiune, fiind cele mai eficiente pentru controlul pe termen lung al astmului. Ele reduc inflamația căilor respiratorii și previn simptomele cronice. De asemenea, agoniștii beta-2 cu acțiune lungă au rolul de a relaxa mușchii căilor respiratorii și a ajuta la menținerea deschiderii acestora pentru o perioadă mai lungă de timp. Nu în cele din urmă, modificările de leucotrine au rolul de a bloca efectele leucotrienelor, substanțe chimice care contribuie la inflamația căilor respiratorii.
În caz de urgență, medicul vă poate recomanda să folosiți agoniști beta-2 cu acțiune scurtă (SABA). Aceste medicamente oferă o ameliorare rapidă a simptomelor de astm prin relaxarea rapidă a mușchilor căilor respiratorii. De asemenea, o opțiune o reprezintă și corticoizii sistemici. Aceștia sunt utilizați pentru a trata exacerbările severe ale astmului și de a reduce inflamația căilor respiratorii.
Astm bronșic la copii – prevenție
Metodele de prevenție pentru astm bronșic implică o serie de măsuri care pot reduce frecvența și severitatea simptomelor, îmbunătățind astfel calitatea vieții celor mici. Gestionarea eficientă a factorilor declanșatori și adoptarea unor obiceiuri sănătoase sunt esențiale. Iată principalele metode de prevenție pentru astm bronșic la copii:
- Evitarea expunerii la alergeni și iritanți, cum ar fi acarienii de praf, mucegaiul, părul de animale sau polenul
- Evitarea fumatului pasiv
- Reducerea expunerii la poluanți și iritanți, cum ar fi poluarea aerului sau diverse produse de curățenie
- Prevenirea apariției infecțiilor respiratorii prin menținerea riguroasă a igienei
- Menținerea unui stil de viață activ prin exerciții fizice și o dietă sănătoasă.
În concluzie, atunci când copilul dezvotlă astm bronșic, este important să acordați o atenție sporită factorilor declanșatori și rutinei de gestionare a simptomelor. Recunoașterea timpurie a simptomelor și diagnosticarea corectă sunt esențiale pentru implementarea unui plan de tratament eficient. În plus, medicamentele pentru controlul pe termen lung și cele pentru tratamentul de urgență, combinate cu măsuri preventive adecvate, pot ajuta la reducerea frecvenței și severității crizelor de astm bronșic la copii.
Surse:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/childhood-asthma/symptoms-causes/syc-20351507
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/6776-asthma-in-children
https://medlineplus.gov/asthmainchildren.html
