Stiluri de relationare in relatia de cuplu

In urma experientelor traite ca si copii, mai ales in cadrul anturajului familial, fiecare dintre noi adopta, inainte de varsta de sapte ani, una din cele patru pozitii de viata sau pozitii existentiale.

Aceasta ne influenteaza maniera in care gandim, actionam si intram in relatia de cuplu.

1.      Eu sunt OK, Tu esti OK: “A merge mai departe”

• este o pozitie sanatoasa, care sta la baza unui scenariu castigator;
• copilul decide ca el si parintii lui merita sa fie iubiti si sunt demni de incredere, perspectiva extinsa vizeaza partenerul de viata si oamenii in general;
• mesajul pe care il transmite este: “Hai sa vedem impreuna ce se poate face!” si “Sa cautam cea mai buna solutie!”;
• este solutia cea mai constructiva, persoana fiind constienta de propriile calitati, cu o incredere de sine ridicata, ceea ce o face sa nu evite responsabilitatile dintr-o relatie de cuplu.

2.      Eu sunt OK, Tu nu esti OK: “A scapa de”

• este o pozitie sau o atitudine de viata aroganta, care conduce frecvent la conflicte;
• copilul isi formeaza convingerea ca, pentru a reusi, trebuie sa fie deasupra celorlalti, prin lupte permanente, pana cand oboseste sau este definitiv respins de ceilalti;
• presupune manifestarea unor sentimente de dispret si mila fata de partener: „E numai vina ta!”, „Eu am intotdeauna dreptate!”, „Dispari!”.

              3.  Eu nu sunt OK, Tu esti OK: “A fugi de”

• este o pozitie a persoanelor care se instaleaza rapid in rolul de victima;
• ele sunt dependente sau depresive, au nevoie sa fie orientate sau dirijate si, foarte probabil, se inscriu intr-o poveste de viata banala sau perdanta;
• perspectiva extinsa vizeaza oamenii in general;
• este situatia persoanei care sta in umbra partenerului de viata, complacandu-se in aceasta ipostaza;
• se supune partenerului si depinde de el, simtindu-se neputincioasa, inferioara, vinovata si asteapta sa fie salvata;
• are o nevoie puternica de a fi remarcata, solicitand partenerul pana la epuizare, nesuportand sa fie singura: „Este din vina mea!” si „Gata, o intind de aici!” si „Esti mai bun decat mine!”.

             4.  Eu nu sunt OK, Tu nu esti OK: “A nu ajunge nicaieri”

• este o atitudine de viata care fundamenteaza scenariile de viata lipsite de succes;
• copilul este convins ca lumea nu are niciun sens, ca el nu are valoare si ca nu poate avea incredere in nimeni;
• copilul crede ca nimeni nu-l va ajuta pentru ca nimeni nu este OK si isi inscrie scenariul in numeroase scene in care el respinge sau el este respins;
• este o pozitie a resemnarii, in care persoana nu face niciodata nimic pentru ea si, in plus, nu-i crede nici pe ceilalti in stare sa faca ceva pentru ea: „E din vina noastra!” si „Nu valoram nimic” si „Nu ne ramane nimic de facut!”.

Text: Ioana Corina Marcu

Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei