Epiziotomia, necesitate sau obisnuinta?
Epiziotomia este o incizie facuta la nivelul perineului posterior in momentul nasterii. Exista o tendinta a medicilor de a renunta la aceasta procedura, observandu-se o scadere majora a prevalentei acesteia (60% in 1979 vs 25% in 2004), fiind mult mai putin practicata in Europa (1% in Suedia) decat in America Latina (80% in Argentina).
Motivul principal pentru care este efectuata o epiziotomie este acela de a preveni o ruptura spontana, mare, neregulata a perineului si vaginului, care este mult mai greu de reparat decat o incizie controlata, unde structurile anatomice sunt clare. Aceasta are rolul de a largi deschiderea vaginului, de a preveni rupturile spontane ale perineului si de a scurta expulzia fatului. Desi este dovedit ca minimizeaza riscul de hemoragie intracraniana la nou-nascutii prematuri, nu exista evidente ca aceasta interventie practicata de rutina este benefica.
Decizia de a efectua epiziotomia este influentata de mai multi factori:
– nivelul de pregatire a celui care asista nasterea (medic sau moasa),
– numarul de nasteri al gravidei (paritatea),
– folosirea analgeziei peridurale la nastere (duce la prelungirea expulziei).
Indicatiile medicale pentru care medicul poate efectua o epiziotomie sunt:
– bataile cardiace ale fatului scad ingrijorator,
– in cazul nasterilor instrumentale (forceps sau vacuum),
– in cazul prezentatiei pelviene (copilul iese cu pelvisul),
– in cazul fetilor macrosomi (cu greutate la nastere >4000g).
Beneficiile epiziotomiei sunt bine-cunoscute:
– scade incidenta laceratiilor perineale de gradul III si IV (in care sunt implicati muschii diafragmei pelvine si chiar rectul);
– pastrarea suportului muscular si fascial al diafragmei pelvine;
– scade trauma nou-nascutului, mai ales in cazul prematurilor (oasele craniene “moi”) sau a macrosomilor (cand se poate produce blocarea umerilor fatului la nivelul bazinului matern);
– grabeste expulzia fatului atunci cand bataile cardiace ale fatului scad ingrijorator.
Eventuale complicatii ale epiziotomiei
– poate aparea prelungirea inciziei, producandu-se rupturi de gradul III si IV;
– creste pierderea de sange;
– creste durerea dupa nastere;
– creste frecventa infectiilor;
– duce la aparitia unor disfunctii sexuale.
La o pacienta care a avut in trecut o epiziotomie, in cazul unei urmatoare nasteri pe cale vaginala, perineul nu va mai avea aceeasi elasticitate si capacitate de extindere. Astfel, este de asteptat sa fie efectuata o noua incizie sau sa se produca laceratii (rupturi) perineale si vaginale importante.
Complicatiile care apar in urma efectuarii unei epiziotomii nu sunt de ignorat. Pot sa apara:
– hemoragii, hematoame, infectii (celulita, abces, fasceita necrozanta), dehiscenta (desfacerea suturii), durere perineala cronica, dispareunie (durere in timpul contactului sexual) si disfunctii sexuale, fistula rectovaginala (o comunicare anormala intre rect si vagin, ce duce la pierderea de materii fecale prin vagin). De retinut este ca aceste complicatii pot sa apara chiar si dupa laceratii perineale de grad inalt (III si IV).
Exista studii care arata ca evitarea epiziotomiei efectuate de rutina (profilactica – atunci cand nu exista o indicatie clara) duce la scaderea semnificativa a traumei perineale si, implicit, a durerii dupa nastere, a dispareuniei si a disfunctiei sexuale. Totusi, in cazurile in care se decide evitarea epiziotomiei profilactice, s-a observat o crestere a laceratiilor perineului anterior (paraclitoridiene si parauretrale).
Recent, a fost dovedit ca modalitatea de nastere (pe cale vaginala sau prin cezariana) nu creste incidenta rupturii de perineu si a incontinentei urinare de efort. Aceasta afectiune apare mai frecvent la femeile care au dus o sarcina pana la capat, indiferent de tipul nasterii.
Este recomandata evitarea epiziotomiei de rutina, dat fiind faptul ca studiile clinice arata ca nu exista beneficii clare ale acestei proceduri. Aceasta trebuie limitata la nasterile la care se anticipeaza aparitia unor laceratii perineale severe, la cele cu feti macrosomi (cu risc de blocare a umerilor), atunci cand statusul fetal este incert (scad dramatic bataile cardiace ale fatului). Desi nu sunt dovezi clare care sa arate ca durerea dupa nastere este mai importanta dupa epiziotomie decat dupa laceratii perineale severe, aparitia disfunctiilor sexuale si a dispareuniei este mai mare in cazul efectuarii inciziei perineale.
Chiar daca in ultimele decenii s-a observat o scadere a prevalentei epiziotomiei profilactice prin dovezi clare de ineficienta a acesteia, dar si prin refuzul gravidelor de a consimti la o astfel de interventie, este de retinut ca atunci cand exista indicatii medicale certe de efectuare a acestei proceduri, nu trebuie sa existe nicio retinere, iar aceasta sa fie efectuata de urgenta.
Text: Dr. Laura Tigoianu, medic rezident obstetrica-ginecologie
