Din umbrele trecutului – de ce dor amintirile?

Memoria este un proces complex, care implica mai multe sisteme ale creierului. Ea este un proces mental de stocare si recuperare de informatii si de experiente. Informatiile patrund in memorie prin simturi, apoi ele sunt prelucrate de mai multe sisteme mentale si stocate pentru o utilizare ulterioara. Pentru ca memoria sa functioneze in mod optim si corect, informatiile trebuie sa fie corect primite, pentru a fi ulterior recuperate. Usurinta si precizia de regasire depind de eficienta codificarii initiale. Cand  informatiile sunt legate de persoane dragi care au disparut din viata noastra, sau de evenimente in care psihicul nostru si-a gasit confortul de a exista, sau dimpotriva cand simtim ca o persoana in care am avut incredere ne-a inselat sau ne-a ranit prin comportamentul ei, reactualizarea acestor informatii este insotita de emotii puternice si de durere sufleteasca. Multe persoane apeleaza la terapie, pentru a putea sa confrunte planul amintirilor si de a gasi pacea sufleteasca in prezent. Confruntarea cu un abuz emotional sau cu o imagine a trecutului legat de evenimente nu tocmai confortabile din punct de vedere psihologic ne conduc uneori la formarea unor credinte gresite ca am trait astfel de experiente pentru ca nu meritam mai mult. Totul consta in a depasi aceste stari si a gasi convingeri, credinte de a merge mai departe, impacati cu ideea ca meritam mai mult, sau ca ceea ce am facut a fost ceea ce puteam face. Terapia ajuta, insa conteaza foarte mult si dorinta persoanei de a scapa de vinovatie sau resentimente.

Se intampla, cand ramanem singuri cu gandurile noastre, ca aceste sentimente de vinovatie sau ura sa creasca, sa se dezvolte, credintele predominante fiind „nu meritam asa ceva”, „nu a fost corect” iar de multe ori nu gasim explicatii la ce s-a intamplat si declansam sentimente de furie, negatie si frustrare, sau plans si durere.

Terapia ajuta sa intelegem situatia de fapt, sa descoperim potentialul spre iertare, acceptare si spre noi actiuni prin care sa depasim starea prezenta de durere. Uneori, constientizarea „ravagiilor” sufletului trecut prin experiente neplacute de viata va determina refuzul sa detinem durerea si motivarea catre depasirea ei.
Amintirile sunt ca o patura care ne tine de cald in noptile instelate, reci si cand ne simtim singuratici. Ne uitam in sus, ca si cum de undeva apar amintiri frumoase, zambete uitate si calde, ce ne vor face sa retraim momente placute, momente de mandrie si bucurie din viata noastra. Cam asa functioneaza lucrurile si in cazul amintirilor dureroase. Vrem nu vrem, reactualizarea informatiilor nu chiar placute se produce si atunci se declanseaza sentimentele negative. Este important sa intelegem cum se dezvolta memoria generala cat si memoria autobiografica pentru a ne intelege pe noi ca fiinte, cum functionam dar si cine suntem. Mecanismul, la modul simplu evidentiat, poate fi inteles daca vom intelege ca pentru a invata sa vorbim, sa scriem, sa relationam in aceasta lume, folosim amintiri (lucruri invatate si reactualizate).

Memoria este un proces psihic care consta in recunoasterea si reproducerea senzatiilor, miscarilor, cunostintelor din trecut.

Memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal – trecut, prezent si viitor. Datorita capacitatii noastre de memorare si reproducere, fiinta noastra psihica, eul, dobandeste continuitatea identitatii in timp. Altfel, eul era supus unui proces de traire numai in prezent, fara a se dezvolta, deoarece situatiile permanent noi cu care ar fi intrat in contact nu ar fi reprezentat experiente si nu ar fi fost capabil sa dezvolte procedee de abordare si rezolvare adaptate. Mai trebuie sa stim ca memoria (reactualizarea informatiilor) se realizeaza in plan subiectiv prin „recunoastere” si „reproducere”. Recunoasterea se realizeaza in prezenta informatiilor originale, ce presupune implicatii de ordin perceptiv si de reprezentare, pe cand reproducerea este un proces complex, ea realizandu-se in absenta informatiei originale, implica gandirea si reprezentarea si poarta intotdeauna amprenta subiectului, a stilului sau cognitiv, a experientei sale, a complexitatii procedeelor mintale folosite si a procedeelor mnemotehnice.
Asadar, pentru a intelege de ce dor amintirile si ce putem face pentru a depasi mai usor starile negative sau durerea ce insoteste reactualizarea informatiilor din trecut, un prim pas ar fi sa intelegem cum functioneaza memoria ca proces psihic; acest lucru nu este usor de realizat si este necesar sa avem suportul unui psihoterapeut.

Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala