Când iubirea răneşte sau despre violenţa în cuplu

Violența a fost și va rămâne un subiect delicat. Unii reușesc să vorbească cu ușurință despre violență la care sunt sau au fost supuși, alții preferă să nege și să ascundă realitatea crudă sub covor. Însă, semnele violenței sunt vizibile, nu se pot ascunde. Și nu, nu mă refer numai la violența fizică. Poate că cea fizică este mai vizibilă, însă la fel de dureroase sunt și cea psihologică, cea economică, cea sexuală sau cea socială.

Nu doar rănile fizice dor, ci și cele sufletești. Și în timp ce rănile violenței fizice se vindecă, cele sufletești rămân deschise multă vreme. De aceea este extrem de important că nicio formă de violență să nu fie tolerată, cu atât mai puțîn cea din dragoste. Știu, sună hilar, dar majoritatea victimelor supuse violenței afirmă că își iubesc agresorul și îi găsesc scuze. Deși violența nu afectează numai femeile, ele rămân în continuare principalii actori în aceste drame.

Tipuri de violenţă în cuplu

Violența fizică, cu siguranță vă este cunoscută și o recunoașteți cu mare ușurință. Violența fizică este inclusiv pălmuirea, deși pentru unii violența fizică începe acolo unde încep zilele de spitalizare.

Violența psihologică, deși este invizibilă pentru cei din jur, este extrem de dăunătoare. Acest tip de violență se referă la denigrarea persoanei cu scopul de a-i submina încrederea în sine. Așa se face că victima ajunge să suporte jigniri, umilințe, în numele iubirii găsindu-i agresorului tot felul de scuze. Ba mai mult, își găsește și propria vină pentru violența pe care o îndură.

Violența economică se referă la limitarea sau stoparea accesului la resurse financiare cu scopul de a controla mai bine persoana. În multe cupluri, deși trăim vremuri foarte emancipate, bărbatul consideră că el trebuie să se ocupe de aspectul financiar al vieții de cuplu, în timp ce partenerei îi interzice să aibă un job, o carieră. Bineînțeles că nu este cazul femeilor care aleg să trăiască așa, ci mă refer la cele cărora partenerul le interzice acest lucru folosind diferite pretexte. În realitate, este o modalitate de control.

Violența socială se referă la izolarea față de prieteni, familie și oricare alt contact social care ar putea să pună în pericol relația de cuplu (din punctul de vedere al agresorului). Astfel, femeia (pentru că, de cele mai multe ori, despre ea este vorba) ajunge să fie izolată complet de societate, singura persoană cu care mai interacționează fiind partenerul de viață.

Și, bineînțeles, este important de menționat că, deși vorbim despre un cuplu, există și violența sexuală. Faptul că două persoane formează un cuplu nu exclude posibilitatea agresiunilor sexuale. Mai mult, faptul că facem parte dintr-un cuplu nu ne transformă în obiecte sexuale. Pentru un act sexual, este nevoie de dorința și de acceptul ambilor parteneri, chiar și când vorbim despre un cuplu.

Cum arată un agresor?

Nu, nu fizic! Portretul fizic poate fi oricare. Ne interesează portretul psihologic.
În general, a fost, la rândul sau, supus violenței în familie. Nu are încredere în sine și se folosește de violență sau intimidare pentru a se impune, are un temperament violent, este imatur emoțional, iritabil, are o atitudine negativă față de femei și a primit o educație rigidă.

Cum arată victima?

De multe ori a fost agresată încă din copilărie, nu are încredere în sine, a primit o educație tradițională cu privire la rolul bărbatului și al femeii în cuplu, este imatură emoțional.

Indiferent de motivele care stau la baza agresiunii, violența nu trebuie tolerată!

Text: Psiholog Loredana Andrei