Arta de a fi parinte
Cu siguranta, nu exista parinte care sa nu isi doreasca sa ofere un start bun in viata copilului sau. Vremurile s-au schimbat mult si femeile nu mai sunt doar femei, ci si mame. Cand si daca au timp… Daca nu au timp, au bani si ii ofera copilului o bona si multe jucarii. In plus, multi parinti motiveaza ca muncesc mult prea mult pentru a oferi copilului tot ce acesta isi doreste. Insa copilul nu se creste numai cu jucarii, vacante si haine scumpe. Despre nevoile emotionale ale copilului prea putini vorbesc.
Nevoile emotionale ale copilului
Copilul are nevoie de timp si dragoste din partea parintelui. Degeaba ii oferim cele mai frumoase jucarii daca nu avem timp sa ne jucam cu el. Poate ca unii dintre parinti petrec mult timp acasa alaturi de copilul lor, insa e foarte importanta calitatea timpului. Copilul are nevoie sa ii acordati atentie, dragoste, caldura. Este esential sa stie, inca de mic, ca poate vorbi orice si despre oricine cu voi. Ca nu il veti certa, sau critica, sau ca nu veti rade de el. In felul acesta, va avea incredere mereu in voi si va invata sa ia decizii bune in viata. Atunci cand copilul vrea sa va vorbeasca, nimic nu ar trebi sa fie mai important de atat. Chiar si atunci cand este mic. Multi parinti obisnuiesc sa isi mustre copiii atunci cand gresesc, dar uita sa ii laude cand fac ceva bun. Acest lucru le va afecta stima de sine. Lauda este mult mai constructiva decat critica.
Ce inseamna sa fii un parinte bun?
Desi orice parinte este tentat sa satisfaca orice pofta a copilului sau, aceasta nu inseamna ca este un parinte bun. Dimpotriva! Asa veti invata copilul ca i se cuvine tot ce isi doreste, iar faptul ca in viata nu este chiar asa ii va provoca probleme de adaptare. Un parinte bun nu este cel permisiv, ci este cel care isi invata copilul de mic sa respecte reguli si sa fie disciplinat. De asemenea, odata ce regulile au fost instaurate, este foarte importanta consecventa. Copiii testeaza limitele unui parinte, de aceea este foarte important ca acesta sa fie consecvent in deciziile luate, orice ar fi. Copiii se simt in siguranta astfel. In caz contrar, copiii devin confuzi.
Chiar daca sunt mici, copiii pot avea anumite responsabilitati potrivite varstei lor, nu doar beneficii. Nu ii puteti cere copilului sa faca ceea ce voi nu faceti. Pentru copil, parintii sunt primele modele in viata si cele mai importante. Daca doriti ceva anume de la copilul vostru, trebuie sa faceti voi acest lucru, mai inainte, constant, in prezenta copiluiui.
Nu va implicati copiii in problemele conjugale. Nu va certati cu partenerul in fata copilului si nici nu-i spuneti copilului ca are multe defecte, asa ca partenerul vostru. Pentru cel mic, acest lucru este extrem de dureros. Pe vremea cand eu eram copil, afectiunea era permisa doar in somn, pentru a rasfata copilul. Copilul are mare nevoie de dragostea si afectiunea parintelui. Si are nevoie sa stie ca este iubit, sa i se spuna, nu doar sa i se arate.
Spuneti-i cat de mult il iubiti cat de des puteti. El trebuie sa stie ca iubirea voastra pentru el este neconditionata si ca va fi iubit indiferent ce ar face. Un copil care se va simti iubit conditionat va avea de suferit ca adult. Un copil care stie ca este iubit este un copil sanatos si fericit. Fiti mereu sinceri cu copilul vostru. Nu ii cereti sa nu minta atata vreme cat voi obisnuiti sa il mintiti. El trebuie sa stie ca se poate increde mereu in cuvantul vostru. Mai mult, atunci cand ii faceti o promisiune, este necesar sa va tineti de cuvant, altfel nu o mai faceti. Copilul are nevoie sa stie ca se poate increde in parintii lui. A gresi este omenesc si este dreptul copilului sa greseasca. Din greseli va invata. Nu il certati cand greseste, ajutati-l sa vada unde a gresit si incurajati-l sa incerce din nou. Asa ii va creste increderea in sine si il veti pregati pentru viata. Tratati copilul cu respect chiar daca este doar un copil. Si el este o fiinta umana cu nevoi, dorinte, opinii, pe care trebuie sa i le ascultam si respectam. Bineinteles ca acest lucru nu inseamna sa il lasam sa faca ce vrea, dar nici nu il putem trata ca pe un subordonat ce trebuie sa execute mereu ce am decis noi.
Text: Psiholog Loredana Andrei
