Vaginismul, o afectiune sexuala serioasa
Din pacate, in prezent, disfunctiile sexuale psihogene feminine sunt incomplet diagnosticate si tratate, in ciuda frecventei lor. Cu toate acestea, eforturi de cunoastere a acestei categorii de afectiuni sexuale au fost depuse de-a lungul timpului. Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) a dedicat un intreg capitol disfunctiilor sexuale in cadrul celei de-a zecea clasificari internationale a bolilor.
In cele ce urmeaza, va voi prezenta cateva aspecte despre vaginism, o disfuctie sexuala psihogena feminina, care a fost luata in considerare in clasificarea internationala a bolilor sexuale.
Vaginismul, o afectiune sexuala serioasa
In ciuda incidentei scazute, vaginismul are un potential invalidant serios. Acesta poate fi descris prin spasmele musculare involuntare la nivelul orificiului vaginal. Acest fapt determina ca orice incercare de penetrare vaginala sa fie extrem de dureroasa sau imposibila. Vaginismul reprezinta o reactie de frica paralizanta la penetrare. Acest sentiment nu tine cont de educatia, cultura sau nivelul de inteligenta ale femeii.
Procentele rezultate in urma studiilor din SUA arata ca 78% dintre femeile care sufera de vaginism au terminat liceul sau facultatea, dintre acestea 11% sunt femei studente si 11% sunt femei casnice. Desi actul sexual este perceput ca fiind dureros, femeile care sufera de vaginism se pot excita sexual, se pot lubrifia si pot chiar ajunge la orgasm prin alte tipuri de stimulare.
Vaginism primar vs vaginism secundar
Vaginismul primar se mai numeste si “mariaj neconsumat”, deoarece femeia in cauza nu a mai avut un act sexual cu penetrare din cauza contractiilor involuntare ale muschilor vaginali.
Vaginismul secundar se refera la faptul ca femeia in cauza a putut avea acte sexuale normale la un moment dat, dar acum nu mai poate fi penetrata din cauza aparitiei spasmelor musculare vaginale involuntare.
Cauzele vaginismului
Cauzele care conduc la aceasta difunctie sexuala sunt numeroase. Dintre acestea se remarca: abuzul sexual, proceduri medicale agresive din copilarie, durerea in timpul primului act sexual, probleme de comunicare cu partenerul de cuplu, inhibitie sexuala, frica de graviditate.
Diagnosticarea vaginismului ar trebui sa se realizeze pe doua planuri. Primul plan ar fi cel somatic, iar cel de-al doilea plan ar fi cel psihologic. Daca pe plan somatic nu se identifica nicio problema, atunci este clar ca originea vaginismului este una de natura psihologica. Astfel ca este recomandata psihoterapia pentru a fi sondate cauzele psihologice ale vaginismului si pentru a se reduce anxietatea femeii legata de penetrare.
Text: Ioana-Corina Marcu
Consilier psihologic– formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei
