Printesa Mako a Japoniei renunta la titlul princiar pentru a se casatori cu un om de rand
Care ar fi sacrificiul suprem pe care l-ai face tu, in numele iubirii? Avem de-a face cu respingerea sociala, integrarea fortata in cadrul unei familii, diferentele de religie, etnie, cultura, educatie si chiar si pierderea unui titlu regal. Asa a procedat Printesa Mako a Japoniei, care a ales sa-si abandoneze coroana de dragul iubitului ei. Printesa Mako, nepoata Imparatului Japoniei, Akihito, in varsta de 25 de ani va renunta la statutul princiar si la privilegiile de vita nobila pentru a se casatori cu un barbat fara titluri nobiliare. Si nu, nu este o poveste, este un caz real!
Traditia japoneza o obliga pe printesa sa paraseasca familia regala dupa casatorie
Potrivit traditiei, femeile nu pot urca pe tronul Japoniei, in ordinea succesiunii la tron fiind printul mostenitor Naruhito, fiul cel mare al Imparatului Akihito, Akishino, tatal printesei Mako, al doilea in ordinea succesiunii la tron, iar fratele ei mai mic este al treilea.
Ca si in cazul altor popoare, Legea imperiala din Japonia prevede ca orice printesa sa se casatoreasca cu un partener din aceeasi clasa sociala, altfel isi va pierde titlul. Asta se va intampla si cu Printesa Mako care este obligata sa renunte la titlul regal in favoarea casatoriei cu Kei Komuro, un fost coleg de facultate, angajat la o firma de avocatura. Cei doi au fost colegi de facultate la Universitatea Internationala Crestina din Tokyo, locul unde s-au si cunoscut. De peste 5 ani sunt nedespartiti, iar ideea de a se casatori cu un „print proclamat” nu pare sa o afecteze deloc pe tanara Printesa. Potrivit presei japoneze, Mako l-a prezentat pe viitorul ei sot parintilor sai, iar acestia l-au acceptat, urmand sa-si anunte logodna. Ultimul membru al familiei regale care a renuntat la titlul regal pentru a se casatori cu un om de rand a fost matusa printesei Mako, Sayako, singura fiica a imparatului Akihito, care s-a casatorit in 2005 cu un tanar obisnuit, dezvoltatorul imobiliar Yoshiki Kuroda.
Text: Alexandra Lupu