Insatisfactia sexuala la femei

Insatisfactia sexuala este definita in sens larg ca incapacitatea unei persoane de a se bucura pe deplin de actul sexual, lipsa bucuriei de a avea un act sexual sau de a consuma actul sexual in sine. Disfunctiile sexuale cu efect de insatisfactie rar ameninta sanatatea fizica, insa pot avea un impact major din punct de vedere psihologic, determinand aparitia depresiei, anxietatii sau a unor sentimente de inadecvare. Insatisfactia sexuala are forme diferite la barbati si la femei si poate fi: situationala (in functie de anumiti factori) sau generalizata (apare o lunga perioada de timp in ciuda modificarii situatiei, schimbarii partenerului, a altor factori sau a contextului).

 

 

Caracteristici

– femeia nu are sau pierde dorinta sexuala;
– nu are o lubrifiere adecvata, iar musculatura vaginului nu este flexibila, astfel incat ea nu simte sau pierde senzatiile erotice; zonele erogene nu suporta acele modificari care pregatesc corpul pentru orgasm;
– are dificultati in atingerea orgasmului; poate fi excitata sexual, dar nu ajunge niciodata la orgasm sau capacitatea orgasmica este mica, raportat la varsta, experienta sexuala, precum si la gradul de stimulare sexuala pe care ea il primeste;
– simte anxietate in timpul actului sexual;
– simte dureri in timpul actului sexual; actul sexual dureros poate aparea la femeile de orice varsta; durerea poate aparea la inceputul actului sexual, la jumatatea activitatii sexuale, la momentul orgasmului sau dupa ce actul sexual a fost finalizat si poate fi simtita ca arsura, ca un cutit ascutit sau crampe; de asemenea, ea poate fi externa, in vagin sau resimtita adanc in regiunea pelvina sau abdomen;
– simte contractii involuntare vaginale sau ale altor muschi inainte sau in timpul actului sexual; vaginismul este o afectiune manifestata prin spasme involuntare ale musculaturii vaginului ca raspuns la incercarile de penetrare vaginala sau numai de excitare.

 

Cauze si simptome

Multi factori de natura fizica sau psihologica pot afecta raspunsul sexual si performanta. Unele leziuni, boli, unele medicamente sunt printre factorii fizici, iar, in plus, exista tot mai multe dovezi ca substantele chimice si alti poluanti de mediu deprima functia sexuala. Din punct de vedere psihologic, disfunctia sexuala poate avea radacini in evenimente traumatice cum ar fi violul sau incestul, sentimente de vinovatie, o imagine de sine negativa, depresie, oboseala cronica, anumite convingeri religioase sau probleme maritale. Disfunctia sexuala este adesea asociata cu anxietate.

Comportamentul sexual are o componenta puternica interpersonala, o conceptie formata despre propria sexualitate, influentata de cultura, de societate, precum si de experienta personala ceea ce il circumscrie in termeni de adecvat sau inadecvat, persoana in cauza cautand modalitati de exprimare a comportamentului sexual, potrivite cu aceste norme. Unele alegeri in planul comportamentului sexual, unele sentimente asociate pot cauza anxietate din cauza unei asocieri personale sau culturale, de experienta sexuala si placere circumscrisa de imoralitate si/sau comportament rau. Anxietatea poate opri sau incetini starea de excitare sexuala care permite lubrifierea sau umidificarea aparatului genital feminin – un pas important spre indeplinirea formei de activitate sexuala. De asemenea, unele convingeri sau conceptii rigide referitoare la sexualitate, ca, de exemplu, convingerea ca orice activitate sexuala trebuie sa conduca la un act sexual si la a avea orgasm cu partenerul, pot fi neimplinite, iar persoana in cauza va lua in considerare actul in sine ca un esec.

Disfunctiile de excitare si de orgasm pot avea la origine atat cauze fizice, cat si psihologice. Printre cele mai frecvente cauze sunt intalnite: neintelegerile, certurile de zi cu zi cu partenerul, conflictul, tensiunea, precum si incompatibilitatea cu un partener sexual, stimularea inadecvata de catre partener. Trebuie stiut ca dorinta sexuala poate scadea in raport cu varsta, desi acest lucru variaza mult de la persoana la persoana. Durerea in timpul actului sexual poate avea loc din mai multe motive, iar locatia durerii este uneori un indiciu pentru cauza.

Durerea in zona vaginala poate fi cauza unei infectii, de asemenea tesuturile vaginale pot deveni mai sensibile in timpul alaptarii si dupa menopauza, durerea profunda pelviana fiind asociata de multe ori cu afectiuni medicale. Intre cauzele psihologice ale durerii in timpul actului sexual putem include: frica de prejudiciu, sentimentele de vinovatie, teama de sarcina sau ranire a fatului in timpul sarcinii si amintirea unei experiente neplacute din antecedente. Vaginismul poate fi provocat la fel de bine de aceste cauze psihologice sau poate aparea ca o reactie la durere si sa continue dupa ce durerea a disparut. Ambii parteneri trebuie sa inteleaga ca aceasta contractie vaginala este un raspuns involuntar in afara controlului femeii. In mod similar, lubrifierea insuficienta este involuntara si apare ca raspuns sexual scazut la stimuli ceea ce duce la disconfort.

Caracterul personal sau trasaturile de personalitate sau de dispozitie, precum si experienta de viata joaca un rol in disfunctiile sexuale. Frica de intimitate poate fi un factor in problemele de excitare. Experiente de abuz, fie in copilarie sau in relatiile trecute sau actuale, pot stabili un ciclu de asociere a sexului cu durere psihologica sau fizica. Incercarea unei activitati sexuale in aceste conditii provoaca dureri mai mult psihologice decat fizice. Daca exista anxietate, lubrifierea naturala este inadecavata si atunci actul sexual poate fi dureros.

 

Cauzele care conduc la insatisfactie sexuala

Printre cauzele care conduc la insatisfactie sexuala se numara si folosirea unor tehnici sau practici inadecvate, nepotrivite pentru parteneri. Unele femei nu au experimentat pe deplin excitarea sexuala si orgasmul sau partenerii lor nu dispun de suficiente cunostinte sexuale, acestia neintelegand cum raspund organele sexuale feminine la stimulare sau nu folosesc tehnici de excitare adecvate.

 

Diagnostic si tratament

Primul pas in diagnosticarea unei disfunctii sexuale este, de obicei, discutarea problemei cu un medic ginecolog care va incerca prin intrebari suplimentare sa diferentieze tipul de disfunctie sexuala. Medicul poate efectua, de asemenea, un examen fizic al organelor genitale si sa dispuna in continuare efectuarea de analize suplimentare. Tratamentul se compune in general din terapie medicala (medicul poate prescrie un plan de tratament), cat si psihoterapia (este recomandata psihoterapia cognitiv-comportamentala) sau consilierea psihologica, pentru a aborda orice componente emotionale sau psihice ale tulburarii.

 

Text: Ionela-Janina Sabou
Psihoterapeut, formare in psiho-sexologie