Despre relatiile sexuale din timpul postului…

Perioada postului este foarte importanta atat pentru purificarea trupului cat si a mintii si sufletului. Abstinenta in saptamanile postului nu inseamna numai retinerea de la alimentele interzise, ci si retinerea de la poftele trupesti, cu atat mai mult daca partenerii nu sunt casatoriti… Unii duhovnici spirituali sunt mai stricti in ceea ce priveste recomandarea sexului in perioada postului si interzic cu desavarsire relatiile intime in post, insa in prezent se constata o crestere a tolerantei fata de acest comportament pentru cuplurile casatorite. Din punct de vedere religios, se recomanda, intr-adevar, abstinenta sexuala in post, insa daca aceasta abstinenta nu este stabilita de comun acord intre barbat si femeie, nu se forteaza o generalizare. Astfel, regula de mijloc este circumscrisa de termeni ca privarea sotului sau a sotiei de la nevoile trupesti nu este potrivita, dar nici abuzul unui astfel de comportament nu face cinste unui credincios.
Duhovnicii ne mai spun ca postul nu trebuie privit ca un regim alimentar, ci ca o perioada de infranare de la poftele lumesti. Postul implica stapanirea de sine si capatarea de virtuti in sensul abtinerii de la distractiile lumesti, eliminarea tentatiilor vietii de zi cu zi, reflectare si meditatie asupra patimilor si incercarea de a ne feri de ele.
Din multe texte religioase actuale reies recomandari duhovnicesti legate de post, care merg in consens cu ideea lui Hipocrat (parintele medicinei) asupra vietii sanatoase: „Moderatie in toate lucrurile: munca, mancare, bautura, somn si sex”.

Ganduri si framantari… lumesti

Persoanele care au o credinta religioasa, in general, respecta obiceiurile si regulile impuse de religia la care au aderat. Referitor la interdictiile sexuale, relevam mai jos gandurile si framantarile unor persoane incercate de sentimente de vinovatie:
„Am tinut postul in ceea ce priveste hrana, nu am mancat carne, oua, lapte etc, insa nu am reusit sa il refuz pe sotul meu… am facut dragoste cand a dorit el, si ma gandeam ca sunt o impostoare pentru ca nu reusesc sa ma abtin de la aceste fapte nedemne…”
„Nu cred ca am facut tot ce a tinut de mine pentru binele trupului si al sufletului… sunt nedemna…”
„Sotul meu nu este credincios… nu stiu ce sa fac in acest caz… interdictia de a face sex mi se pare absurda, dar totusi asa scrie la carte…”
„Impartim acelasi pat si avem dorinte frumoase si tandre pe care ni le impartasim. Este o frustrare imensa sa ne intoarcem spatele. Ne asumam, dar totodata ne temem… am avut dorinte si le-am dat curs… ne iubim.”

Despre vina, sentimente de vinovatie si riscuri psihologice…

Normarea sexualitatii, care este o nevoie primara a individului, implica efecte psihologice cum ar fi nemultumiri, frustrari, temeri, dependenta etc. precum si abateri de la aceste interdictii. Nevoia primara asociata cu placerea duc usor spre incalcarea de reguli. Referindu-ne la interdictiile relatiilor de intimitate din timpul postului, persoanele trebuie ajutate sa inteleaga motivele si sensurile acestor tabuuri sacrale. Manifestarea interesului persoanei pentru intelegerea acestor semnificatii va inlatura posibile efecte ulterioare. Dezinteresul si intelegerea superficiala sau chiar eronata pot duce la efecte nedorite.
Starea perceputa de incalcare a unor norme de moralitate, a unor coduri etice, sau cand ne dam seama ca prin comportamentul nostru aducem prejudicii sau ranim pe altcineva, incadreaza ceea ce numim sentiment de vinovatie. Aceasta stare este o emotie negativa care aduce prejudicii psihicului nostru. Atunci cand vorbim despre relatiile intime petrecute in timpul postului, cand credinciosii cunosc foarte bine interdictiile din punct de vedere religios, sentimentele de vinovatie apar ca raspuns pentru o situatie pentru care se crede ca va avea consecinte distructive datorita nerespectarii unor canoane prestabilite. Ulterior, apar comportamente spre spovedanie, cainta si piosenie care vor aduce linistire persoanei in cauza care crede ca a facut rau. Riscului de a adopta o atitudine critica, de a se considera o persoana nedemna, lipsita de valoare, i se va adauga teama ca pentru aceste fapte va fi pedepsita. Un alt risc psihologic va fi dat de faptul ca acest sentiment de vinovatie, daca se va accentua, persoana in cauza va considera ca merita sa se autopedepseasca, singura limitandu-si unele placeri, chiar limitand si de data aceasta fiind mai ferma in decizia de interdictie asupra relatiilor intime. Ea nutreste convingerea ca prin acest comportament auster face bine atat partenerului cat si sie insasi. Alte persoane la care acest sentiment de vinovatie refuza sa dispara recurg la consum de alcool, altele se afunda in munca sau gasesc alte mecanisme de compensare, care le usureaza pe moment starea, facandu-le sa uite ce au facut, ce au incalcat, cat de rele sau de nedemne sunt etc, dar care au repercusiuni grave asupra starii psihice pe viitor. Persoanele care recurg la aceste mecanisme dezadaptative pot deveni dependente ulterior, considerand ca refugiul pe care l-au gasit si care a contribuit la ameliorarea starii lor pe moment este cel ce functioneaza si pe viitor. Un alt risc psihologic este dat de sentimentul de eliberare a instinctului sexual de sub aceasta morala perceputa de unele persoane ca inhibitoare si care produce tensiune asupra nevoilor sexuale in cuplu, iar din acest motiv se pot ivi multe neintelegeri intre parteneri, interdictiile fiind contraproductive in relatia de cuplu.

Despre cum sa depasim sentimentele de vinovatie…

–  adoptati o atitudine mai flexibila fata de voi insiva si fata de ceilalti;
–  consultati-va cu unul sau mai multi duhovnici in privinta evenimentului care v-a format sentimentul de vinovatie;
–  cititi mai multe texte scrise si opinii religioase despre acest subiect si faceti comparatii cu ideologiile din trecut; in prezent, exista o evidenta toleranta a acestor comportamente, recomandarile fiind in zona ponderarii si moderarii; este recomandat ca un comportament excesiv sa fie „controlat”;
–  identificati-va ideile care va genereaza aceste sentimente de vinovatie si discutati-le cu un duhovnic sau cu un psiholog;
–  inlaturati ideile ca sunteti un om rau sau nedemn (chiar daca ati incalcat canoane bisericesti) si lucrati la gasirea unor convingeri alternative care sa va ajute la autoacceptare neconditionata. In primul rand noi trebuie sa ne iubim pe noi insine si sa ne acceptam asa cum suntem;
–  reflectati la convingerile pe care le aveti si vedeti daca sunt in rezonanta cu realitatea inconjuratoare.

 
Text: Ionela-Janina Sabou
Psiholog cu libera practica in psihoterapie cognitiv-comportamentala