De ce ne indragostim si dezindragostim?
Experienta indragostirii pe propria piele
Te-ai indragostit vreodata? Daca nu cunosti raspunsul la aceasta intrebare, permite-mi sa-ti ofer cateva indicii!
Daca ai simtit fiori pe sira spinarii, fluturasi in stomac, valuri repetate de caldura in tot corpul si ti s-a atras atentia de catre ceilalti ca esti “cu capul in nori” sau “pierdut(a) in spatiu”, atunci este foarte probabil sa fi experimentat starea de a fi indragostit pe propria piele.
Cel mai adesea, ni se intampla sa ne indragostim prima data in adolescenta. Si spun prima data, pentru ca aceasta experienta se repeta si mai tarziu, nefiind exclusa si la varste mai inaintate la cei cu nepotei si pensie lunara.
Tablou simptomatologic
Atunci cand suntem indragostiti, traim permanent o stare de euforie atipica. Simptomele sunt dintre cele mai diverse si vizeaza nu numai spectrul trairilor noastre emotionale, ci si spectrul senzatiilor corporale. Astfel ca tremuraturi, inrosiri bruste, entuziasm prea mare, concentrare redusa, insomnie, lipsa poftei de mancare pot fi doar cateva dintre simptomele care descriu foarte bine starea noastra atunci cand suntem indragostiti.
De asemenea, este ceva comun sa ni se intample sa adormim cu gandul la celalalt atunci cand reusim in sfarsit sa adormim, sa ne trezim cu imaginea sa in minte, sa ne dorim sa petrecem o eternitate cu acesta fara a ne opri din sarutari si imbratisari, uitand faptul ca exista si alte responsabilitati sau obligatii de onorat, cum ar fi cursurile scolare sau/si atributiile de serviciu.
Sunt un alt om!?
Metaforic vorbind, ni se deschid larg portile catre un nou Univers, magic si plin de culoare, in care aproape nimic din ceea ce reprezinta viata noastra anterioara nu mai are valoare astazi.
La nivel psihologic, se intampla un proces de redescoperire a noii noastre identitati, ca fiind persoane placute si agreabile, dintr-odata foarte speciale pentru celalalt. Astfel ne creionam portretul unor oameni extraordinari, diferiti de oamenii simpli si comuni de ieri care eram. In ochii celuilalt simbolizam ratiunea sa de a fi in lume.
Oamenii din jurul nostru, prietenii, colegii sau parintii, isi pierd din importanta in viziunea noastra. Datorita admiratiei excesive fata de cel sau cea de care ne-am indragostit, riscam sa pierdem cele mai semnificative relatii din viata noastra. Atitudinea noastra irationala poate fi chiar si un mijloc prin care ne putem autosabota cariera profesionala.
De ce ne indragostim?
In fiecare om se manifesta o nevoie general umana de a-si depasi frontierele fiintei sale, de a-si anula sentimentul de singuratate, unindu-se cu o alta fiinta intr-o stare emotionala sublima si gratioasa.
La nivel inconstient, se incearca cu disperare recladirea relatiei primordiale cu mama, relatie de unire sau simbioza perfecta.
De ce ne dezindragostim?
In timp, aceste fantezii generate in procesul indragostirii se evapora intr-o relatie reala, de zi cu zi. Convietuirea si rutina zilnica reduc misterul relatiei de cuplu si cresc siguranta asupra celuilalt.
Toate acestea nu fac decat sa rupa vraja indragostirii si sa schimbe locul pasiunii cu cel al luciditatii. Fiecare partener realizeaza ca are o identitate proprie, cu gusturi, dorinte, preferinte, pareri si asteptari personale.
Ne aflam la o rascruce de drum, unde avem posibilitatea de a opta intre a merge pe drumul cel mai usor despartindu-ne de celalalt sau a merge pe drumul cel mai greu ce presupune efort, travaliu si munca in construirea unei relatii de iubire reale si profunde.
Text: Ioana Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei
