Ce este polihidramniosul?
Polihidramniosul se refera la un volum excesiv de lichid amniotic.
Volumul de lichid amniotic reflecta echilibrul intre productia fluidului si eliminarea lui din sacul amniotic. La sfarsitul perioadei de sarcina, sursele primare de productie a lichidului amniotic sunt urina fetala si secretia de lichid pulmonar. Principalele cai de eliminare ale lichidului amniotic sunt inghitirea fetala si absorbtia.
Care sunt cauzele?
Cea mai frecventa cauza de polihidramnios sever sunt anomalii fetale, in timp ce diabetul matern, sarcina multipla, infectii congenitale, bolile ereditare si factori idiopatici sunt mai frecvent asociate cu cazurile mai blande. O evaluare ecografica cuprinzatoare este recomandata pentru a determina daca anomaliilor fetale sau hidropsul fetal este prezent. Rezultatele testelor de laborator recomandate depind de concluziile ultrasonografice si poate include screening pentru diabet gestational, testarea hemoragiei fetomaterne daca anemia fetala este suspectata, serologie materna pentru a determina expunerea la agenti infectiosi (sifilis, parvovirus, citomegalovirus, toxoplasmoza, rubeola) si testele corespunzatoare pentru anemii sau anomalii metabolice. Este recomandata analiza cariotipului in caz de polihidramnios sever sau daca exista anomalii anatomice asociate.
Manifestari clinice
Cresterea volumului de lichid amniotic este de obicei asimptomatic; cu toate acestea, gravida poate avea dificultati persistente de respiratie, contractii uterine si disconfort abdominal cand distensia uterina este severa.
Polihidramniosul a fost asociat cu un risc crescut pentru:
- travaliu prematur, ruptura prematura de membrane, nastere prematura
- malpozitii fetale
- Macrosomia
- prolaps de cordon ombilical
- atonie uterina postpartum
Aceste complicatii cresc riscul de operatie de cezariana si admiterea nou-nascutului la terapie intensiva.
Diagnostic si management
Diagnosticul se bazează pe vizualizarea sonografica a unui volum crescut de lichid amniotic. Acest lucru poate fi calitativa sau cantitativa, dar are, in general, o puternica componenta subiectiva. Astfel au fost sugerate urmatoarele praguri pentru diagnosticare:
- buzunar unic ≥8 cm
- amniotic index fluid (AFI) ≥24 cm
In forma usoara pana la moderata de polihidramnios, se efectueaza un test de nonstress (NST) si profilul biofizic (BPP) la diagnostic si apoi la fiecare 1-2 saptamani pana la 37 saptamani, iar apoi saptamanal de la 37 saptamani la nastere.
In polihidramniosul sever se va efectua o NST si BPP in fiecare saptamana pana la nastere.
Gestionare bazata pe grupe de varsta gestationala
1. Sarcinile sub 32 saptamani:
Pentru polihidramnios simptomatic sever la mai putin de 32 saptamani de gestatie, este sugerata amnioreductia, urmata de tratarea cu indometacin pentru a menține AFI normal si fara a expune fatul la riscurile procedurilor invazive seriate. Corticoterapia profilactica pentru maturarea pulmonara este necesara inainte de amnioreductie din cauza riscului crescut de nastere prematura.
2. Sarcinile de peste 32 saptamani:
Pentru polihidramniosul simptomatic sever intre 32 si 34 de saptamani de gestatie este recomandata amnioreductia.
3. Dupa 34 saptamani, se realizeaza amniocenteza pentru maturitatea pulmonara fetala si este indicata nasterea daca maturitatea este confirmata.
Tehica amnioreductiei
Procedura este terminata atunci cand AFI este normalizat (in general 15 pana la 20 cm) sau atunci cand presiunea intraamniotica este mai mica de 20 mm Hg. Complicatiile apar la 1-3% din totalul procedurilor si includ travaliu prematur, ruptura prematura de membrane, abruptio placentare, infectie intraamniotica si hipoproteinemie.
Text: Dr. Tania-Simona Dobre, medic rezident obstetrica-ginecologie
