Cand dragostea se transforma in teroare…
Limita dintre normal si anormal
In orice relatie de cuplu exista din cand in cand mici conflicte. Majoritatea oamenilor cred ca certurile din cuplu simbolizeaza pasiunea cu care se iubesc. Insa limita dintre normalitate si anormalitate este foarte subtire si sensibila.
Spre exemplu, unele persoane considera violenta doar acele lovituri in urma carora sunt necesare ingrijiri medicale. Insa aceste lovituri sunt doar o parte a ceea ce inseamna violenta in cuplu.
Exista si tipuri de violenta mai subtile, care nu presupun agresiune fizica, ci verbala la nivel psiho-emotional. Vorbim despre diverse insulte, jigniri, amenintari si acte sexuale mai brutale. O alta categorie de violenta in cuplu se poate observa din incompatibilitatile dintre parteneri.
Frustrarea naste agresivitate
Una dintre tezele Universitatii Yale este cea conform careia “frustrarea naste agresivitate”. Aceasta teza este perfect valabila si la nivelul cuplului.
Daca relatia sentimentala este neimplinita, adica nevoile celor doi parteneri raman nesatisfacute, acest fapt poate conduce la reactii violente, uneori necaracteristice celor doi.
De asemenea, stresul de la locul de munca, perioadele lungi de lipsa a activitatii sexuale si chiar descoperirea unei infidelitati pot declansa adevarate furtuni violente in relatia de cuplu. Chiar daca sunt motivate si sunt doar ocazionale, aceste manifestari violente nu ar trebui ingaduite sub nicio forma.
Specialistii in psihologie sustin ca violenta poate crea dependenta prin eliberarea de endorfine, cunoscute ca hormoni ai placerii.
Cuplurile sado-masochiste
Adesea, se intampla ca unul dintre parteneri sa fie agresiv iar celalalt sa ii permita agresiunea asupra sa, adica sa fie victima. Daca aceasta situatie dureaza o perioada mai lunga de timp, fara a realiza ca despartirea este solutia, atunci este clar ca intre cei doi exista, la nivel inconstient, o nevoie complementara de energie agresiva.
In astfel de cazuri, agresorul se simte liber de a-si exercita puterea asupra partenerului-victima prin lovituri fizice, agresiuni verbale, agresiuni emotionale etc. Astfel de agresiuni sunt intretinute de insasi prezenta victimei.
Deci, exista foarte putine sanse de reabilitare, relatia de cuplu ramanand in continuare conflictuala. Iar daca se intampla ca cei doi sa se desparta, atunci exista un risc foarte mare ca alegerea urmatorului partener sa se realizeze pe aceleasi considerente.
Explicatia consta in faptul ca astfel de persoane isi extrag violenta din perioada copilariei. De cele mai multe ori, acest tip de parteneri de cuplu provin din familii in care violenta era un comportament normal. Prin imitatie, copiii si l-au insusit si au invatat sa il considere firesc.
Terapia de cuplu, un real ajutor
Atunci cand astfel de cupluri constientizeaza ca modul lor de relationare nu este firesc si nu este permis social, de regula cea mai buna recomandare ar fi sa apeleze la ajutor specializat. Este vorba despre terapia de cuplu, mai exact consiliere psihologica si psihoterapie.
Astfel, ei vor invata ca exista si alte moduri de relationare mai adecvate si sanatoase, vor invata cum sa isi gestioneze agresivitatea si cum sa o descarce prin activitati care sa nu lezeze integritatea fizica si psiho-emotionala a celuilalt.
Text: Ioana-Corina Marcu
Consilier psihologic – formare in evaluarea si consilierea experientialista a copilului, adultului, cuplului si familiei
