Ablactarea sau intarcarea bebelusului

In mod fiziologic, secretia lactata se intrerupe de la sine, de o maniera progresiva, pe masura ce se diminueaza numarul de supturi, in cursul „intarcarii” copilului. Exista cazuri in care alaptarea este contraindicata inca de la nastere; pentru blocarea lactatiei trebuie intotdeauna actionat inaintea „furiei laptelui”, nu dupa aceea. Hormonii sunt utili pana la 48 de ore dupa nastere, inaintea aparitiei „furiei laptelui”. In prezent, nu exista niciun mijloc medicamentos capabil de a opri imediat o lactatie deja instalata. Medicii recomanda alaptarea la san cel putin 3-4 luni, daca se poate 6-9 luni, iar daca copilul se dezvolta armonios, se poate continua alaptarea pana dupa varsta de 1 an.

In procesul intarcarii este recomandat ca oprirea alaptatului sa se faca progresiv, prin scaderea numarului de supturi in 24 de ore pentru a diminua, apoi a opri reflexul de la nivelul mamelonului. A opri brutal alaptarea inseamna a expune mama la riscul angorjarii mamare si al abcesului la san. Este important ca mama sa cunoasca aspectele legate de alaptare pentru a lua o decizie constienta. Cand se ia in calcul intreruperea alaptarii, este bine ca aceasta sa se faca treptat, in decursul a cateva saptamani, si sa se alterneze suptul la san cu laptele la biberon. Daca se are in vedere blocarea lactatiei, se asociaza medicamente hormonale cu mijloace naturale.

Preparate hormonale:

• agonistii dopaminei sunt antiprolactinice moderne avand ca scop blocarea rapida a secretiei lactate. Se administreaza diferit in functie de medicamentul folosit.

• diureticele care actioneaza prin diminuarea rezervelor hidrice necesare secretiei lactate.

• alte preparate hormonale folosite in ablactare sunt cele care contin estrogeni: etinilestradiol, estradiol, sintofolin pe cale orala sau pe cale parenterala (in doze masive) sau androgeni (metiltestosteron).

Se mai folosesc ca mijloace a limitarii secretiei lactate scaderea aportului de lichide, folosirea de ceai de matase de porumb, aplicarea pe san de comprese reci, imbibate cu putin alcool, bandaj compresiv al sanilor. In cursul ablactarii, apare frecvent o turgescenta dureroasa a sanilor sau chiar o usoara crestere a temperaturii. Deseori, la oprirea medicatiei de ablactare, poate aparea o „furie a laptelui” de intensitate mai redusa.

Exista situatii cand alaptarea este contraindicata si lactatia trebuie oprita

Contraindicatie absoluta:

• prezenta unei leziuni tuberculoase in evolutie, mai ales pulmonara;

• fat mort intra sau post-partum;

• plastii mamare cu autotransplantarea mamelonului;

• boli infectioase grave (bacteriene, virale);

• cardiopatii decompensate;

• infectii cutanate mamare;

• ombilicarea completa a mamelonului;

• tulburari psihice actuale sau in antecedente;

• administrare de medicamente care trec in lapte;

• mame purtatoare de agenti virali transmisibili prin lapte: citomegalovirus, herpes simplex, HIV.

Contraindicatii relative:

• antecedente tuberculoase;

• cardiopatii, nefropatii, anemii importante;

• orice afectare semnificativa a starii generale a mamei.

Text: Dr. Andreea Hetea, Obstetrica-Ginecologie